Punte între ani

S-a încheiat și expoziția Despre îngeri... cu care am realizat o punte dintre anii douămiitreișpe (2013) și douămiipaișpe (2014) în Galeriile Theodor Pallady de pe strada Alexandru Lăpușneanu din Iași. Ce să mai zic despre faptul că, dacă organizezi un eveniment cu deschiderea în Ajunul Crăciunului, ai șanse slabe să ți se umple galeria cu public, decât poate dacă-l aduci cu arcanul sau poate să-i promiți porcul de Crăciun sau poate dacă-i inviți pe cei care sunt orice altceva numai creștini nu (numai de bine despre ambele variante)?

Convinsă, într-un final, că sărbătorile au gust bun cu adevărat numai și numai acasă sau în mijlocul petrecerilor cu cunoscuți și nicidecum în plină deschidere a unui eveniment cultural către publicul larg, m-am retras cuminte în vacanță. De supărare sau din comoditate, la rândul meu am lăsat la păstrare cheia galeriei în buzunarul genții și m-am avântat cu deliciu (despre care poate că o să notez peste câțiva ani în niște schițe literare câteva repere personale) în petrecere. De unde m-am întors exact cu o zi înainte de închidere. În seara cețoasă de nouă ianuarie a acestui an pe strada Lăpușneanu din Iași cocheta galerie Pallady a avut ușile deschise câteva ore în plus.
 

 În sfârșit, în luptă a învins eul meu altruist și iubitor de frumos care m-a convins să scot cheile galeriei de la naftalină, să-mi compun o freză rezonabilă după atâta chef și să-mi fac apariția senină și răbdătoare pe strada Lăpușneanu. Între orele 18 și 22 studenții au trecut formați sau poate e mai bine să zic formatați în batalioane țintind cu pași zgomotoși către casă și către stațiile din Piața Unirii. Un singur doctorand, mai apropiat de vârsta mea de absolventă dar bine intenționat, s-a oprit să intre și să-și delecteze (sper eu... ce să sper? de fapt așa și este pentru că știu) "papilele cerebrale" cu albastra mea "cină culturală". Domnia sa a avut chiar plăcerea să intre în discuție și să se intereseze de autoare și despre ce condiții mai sunt pentru a putea expune în galeria de pe Lăpușneanu. Drăguț. De fapt, ca să îmi mai împopoțonez virtual nițel coafura o să spun că domnul era mai mult interesat de "moi"(sic!) fiindcă nu-mi amintesc să fi auzit o părere pertinentă vizavi de creații ci mai degrabă referiri la sfaturile pe care le-a primit de la profesori ca să fie el mai spontan în creație. Nu știu care mai sunt acum și nu mă mai interesează sfaturile profesorilor vizavi de actul creației în general pentru că am fost o studentă bună și le-am ascultat în timpul studenției iar acum îmi caut cu curaj propriul drum indiferent de controversele pe care le-aș putea provoca pe parcurs. De fapt sunt o graficiană care după ce a absolvit și-a băgat nasul în pictură fără să ceară sfatul și permisiunea nimănui iar acest lucru nu mi-a înveselit nici profesorii și nici colegii de breaslă! Ha-ha-ha și mustăcesc pentru că simt o oarecare satisfacție la ideea că, deși pentru unii activitatea mea artistică poate fi asemuită cu un zgomot supărător, am renunțat cu curaj la statutul de sugar și mi-am aruncat tetina scolastică deoparte ca să pot experimenta în voie gustul actului și experimentului artistic.
 
Sigur că s-au mai rătăcit și alți pași prin galerie însă dacă aceștia m-au inspirat fie mă abțin să detaliez în acest moment, fie au ratat ocazia să mă inspire poate doar și pentru o simplă enumerare. Chiar s-au numărat pe degete oamenii care au intrat în sală pe parcursul celor patru ore când galeria a fost deschisă suplimentar, în mijlocul săptămânii, spre sfârșitul unei zile normale de lucru. Totuși este un semn bun că măcar acestora le-am atras atenția fiindcă se putea întâmpla să nu intre nimeni!
 
Așadar, avizez pe mai tinerii mei colegi să învețe din pățaniile mele și să-și programeze evenimentele în momente mai bune fiindcă eu am învățat multe despre torida lună august și festiva lună decembrie pe durata cărora mi-am organizat expoziții. :)
 
 
 
 

 
 


No comments: