Am fost și anul acesta și am întâlnit același peisaj superb de munte cu
brazi până la cer, cu alune de pădure, cu fragi, cu pâraie cristaline și
aceiași oameni calzi și primitori. Dacă în 2011 mi-au înghețat coastele
pe lemnele din pod, anul acesta am avut la mănăstire cazare în propria
mea chiliuță cu cheie, în care ne-am lăsat bagajele și am putut intra și
ieși de cate ori am poftit, fără a deranja pe nimeni. Salteaua pe care
am dormit, cu fiul meu de un anișor, a fost atât
de confortabilă încât am spus că paturile de acasă ar fi călugărești...
:)) Starețul mănăstirii s-a întrecut pe sine, ca de obicei pentru că
știm cât de exigent este cu curățenia și gospodărirea, și a pregătit
sărbătoarea hramului din acest an foarte frumos pentru pelerinii ieșeni.
Mâncarea curată și sănătoasă, simplă dar hrănitoare cu care am fost
întâmpinați, împreună cu hrana sufletească datorată slujbelor specifice
hramului, din ajun, din timpul nopții și cele din ziua sărbătorii ne-au
schimbat și pe noi la trup și la suflet... Ne-am întors acasă, mai
liniștiți și mai ușurați de poverile traiului urban... O să revin la
Mănăstirea Doroteia de câte ori voi avea ocazia oricând în vacanță
pentru că la Mănăstirea Doroteia (Frasin) am găsit evadarea perfectă din
aglomerația și poluarea urbană...
Comments