Am reînceput să merg la teatru și îmi pare bine cu toate că, în ciuda faptului că acesta arată aproape bine restaurat (în Iași), lucrurile nu par să se fi schimbat radical în bine pentru existența omului de cultură. Totuși atenția de care se bucură recent și zona culturală se întrevede în scenografia de bun simț și în regie cât mai ales în jocul actorilor mai tineri (chiar și la figurat) și mai interesați să transmită un mesaj de calitate. Și în general îmi place ce văd pentru că ultima dată când mai trecusem pragul clădirii chiar prinsesem un spectacol atât de prost încât mă miram necontenit cum de pot aplauda neobosit ieșenii chemând și rechemând actorii pe scena de final...
Oricum între sesiunile cu filmele de pe calculatorul personal, fără pauze publicitare, și cele cu floricele, suc și bomboane la preț înzecit din multiplex, mersul la teatru, unde simți respirația actorului și chiar vibrația scenei sub pași, e ca o gură de aer proaspăt. Știm ce înseamnă asta dacă ne gândim, metaforic sau nu, la calvarul șantierelor și la poluarea de pe plaiurile autohtone...
Comments