Colectionarul de picaturi de ploaie
Obrazul meu e un mare si si fin colectioar de picaturi de ploaie. Isi pune cu precizie si rafinament picaturile preferate in raftul cate unui por si apoi rade catre mine ca un copil alintat. De cate ori il plimb prin camera in care isi tine Iubitul meu colectia lui de ceasuri, imi spune ca sunt ca Alice in Tara Minunilor. De buna seama ca asta si sunt cand intru cu Obrazul meu acolo si simtim amandoi inima vie, pulsanda a timpului, in fiecare coltisor de perete cu ceasuri si de vitrine cu cadrane lucitoare ca niste ochi sau ca niste guri cu bule de aer in jurul limbilor ce se rotesc neincetat.
Iubitul meu are si el doi copii alintati Privirea si Surasul cu care imi intampina de fiecare data Obrazul luminos. Si e foarte bine asa. Pentru ca atunci, cand noi doi vrem sa fim linistiti si singurei trimitem copiii in curte sa se harjoneasca in voie, sub privirea ingaduitoare si materna, de dupa perdeluta, a Bunei Purtari. Buna Purtare e cea mai buna bona a noastra, imi place mie sa-i zic uneori Iubitului ascunzand cochet sub gene adevarul pe care si el il cunoaste. Ca e prima si unica noastra bona de cand m-am mutat cu Obrazul la el acasa. Obrazul se tine ca un copil fericit de tot felul de mici sotii impreuna cu Privirea si Surasul si mai ca ar intoarce casa cu josul in sus daca n-am avea-o pe buna Buna Purtare a noastra. Suntem si noi fericiti cand vedem cum copiii nostri s-au gasit intr-o asa buna companie, multumiti de altfel ca suntem predestinati. Si lasam copiii sa se joace linistiti in curte pe cand noi ne ne ocupam cu seriozitatea noastra de copii mari sa mai facem cativa cu ochii albastri, caprui sau poate verzi...
Motanul intergalactic
miau
Daaa,..
au râs de miine... mătușă-mea și văru-miu se prăpădeau de râs. Eu
fusesem plecată la pescuit și am adus într-o găletușă o mulțime de pește
mic (carași și ici-colo câte un bibănel fiindcă ieșisem după ploaie).
Apoi am mers să mă spăl, să mă schimb. Mătușă-mea a
pregătit masa, nu laolaltă dar cu tot cu pește și cu prietenul meu (l-a
gătit pe el mai întâi și apoi peștele). De aceea râdeau și ziceau că au
pregatit un pui de baltă găsit în găletușa mea. Dar abia după ce am
stat la masă. Cât am mâncat a fost toată lumea calmă. Seara, la lumina
chioară de la un bec și focul mocnit din sobă, se vedeau aburii ieșind
din mămăliguță și întindeam apoi bucățica în usturoi și păpam peștișorii
cu codițele întregi. Apoi am mai gustat toți câte o bucățică mică de
cărniță dulce... Chiar mă bucuram de succesul meu la pescuit din acea zi
ploioasă când avusesem noroc... Flămânzisem bine către amiază tot stând
pe malurile gârlei printre tufele de sălcii și mijind din ochi să văd
dacă mi se mișcă pluta...
Pagini de jurnal
Sunt aer
Sunt aer și sunt pentru toți. Cum să închizi aerul într-un singur recipient fără să omori pe cineva?
Examen și muzică
Când am dat examenul acela cerber, care a ținut 8 (opt) ore, de admitere la arte ascultam la căști One Man Dream de Yanni. Și oricât de stresată sau epuizată m-am simțit muzica mi-a dat puterea de a mă aduna și de a continua bătălia cu mine
însămi... Nici măcar nu am luat pauză. Nu m-am uitat nici în stânga și
nici în dreapta. Priveam doar la modelul pe care îl aveam în față și la
coala imaculată de hârtie care mi s-a părut prea mare și prea albă la
început. După trei examene eșuate trebuia să câștig. Și am câștigat
într-adevăr. Am intrat prima pe lista la facultate. Nu o să regret
niciodată meseria pe care mi-am ales-o. Ceea ce regret însă este
atitudinea generală a oamenilor față de artiști și mai ales față de
femeile artist din țara aceasta.
Mini
casetofonul portabil devenise un obiect atât de nelipsit încât nici nu
aveam cum să îl dau la reparat și îi țineam ușița de la casetă lipită cu
elastic. Slavă Domnului că niciodată n-au fost probleme cu butoanele.
Marca GRUNDIG. Cumpărat cu banii strânși din bursa de elev din timpul
liceului :)) Aparatul mai funcționează și acum. :)
Vacanță de vară cu porumbel
Odată
am avut grijă de un porumbel o vară întreagă. S-a lovit fiindcă am
închis prea devreme ușița lor, către seară el find de obicei ultimul
care revenea. Și apoi ai mei au decis să-l sacrifice. Abia după ce am
mâncat o friptură minusculă (și râdeau de mine, ziceau că e pui de
baltă) am aflat că tocmai păpasem ficățeii porumbelului de care avusesem
grijă să se facă bine... Știu că nu se mai făcea bine, că era aripa fracturată și că era lovit prea tare la cap dar tot am amețit când am aflat :((
Motanul răsfățat
S-a
făcut anul de când l-am rătăcit pe scările blocului în urma unei aprige
lupte conjugale care s-a încheiat cu consortul beat pulbere căzut peste
mobilierul răsturnat, fuga pe aleea din fața blocului și apeluri
telefonice fără răspuns de ajutor. După o vreme de plimbare du-te-vino pe alee,
îmbrăcată doar în cămașa de noapte, fără să simt frigul, mi-am uscat
lacrimile în bezna nefericită de ianuarie și mi-am îndesat înapoi
curajul în piept ca să mă întorc acasă. Ușa de la apartament era larg
deschisă, așa cum am lăsat-o. Doar camera în care era el, încă mai avea
ușa închisă, cu cheia pe dinafară. Mă frigeau obrajii, mâinile îmi erau
transpirate și inima bubuia gata-gata să-mi deschidă pieptul. M-am
străduit să-mi domolesc vâjâitul din urechi, am răsucit cheia în broască
și am întredeschis ușa dormitorului. Zăcea întins pe burtă în mijlocul
covorului ocupând trecerea către fereastra deschisă. Cu dinții strânși
m-am apropiat, fiindcă pentru o secundă am avut impresia că nu mai
respira. Lumina rece de la becul economic făcea ca sângele de pe arcadă
să pară mai negru. Căzuse peste masa pe care, înainte de a fugi, o
făcusem scut între noi și care într-un mod neașteptat a ajuns cu
picioarele în sus. Unul se rupsese și el a căzut cu fruntea razant de
așchie. De acolo am priceput ca provenea și sângele de pe arcadă...
Mi-am aruncat privirea către Cuvioasa Parascheva care ne privea de pe perete, cu
tristețe mare, din interiorul ramei din ipsos aurit, și i-am cerut
sfatul, în gând. După ce m-am mustrat și față de mine și față de Sfântă,
a nu știu câta oară, pentru greșita alegere în viață, l-am acoperit cu
plapuma acolo unde era și i-am îndesat un capăt de pernă sub obraz cu
speranța că nu-l va ajunge frigul nopții care se revărsa prin fereastra
larg deschisă. În tot acest timp ușa de la apartament a rămas larg
deschisă din precauție, să pot fugi în cazul în care s-ar fi trezit și
s-ar fi ridicat de acolo cu ură, doritor să lovească iar. Mi-era teamă
că următoarea dată aș fi putut să nu mai am șansa unei eschive izbutite,
ca să scap cu fuga... Convinsă de sforăituri, că a adormit profund, am
închis ușa de la intrare, fără să o încui și m-am retras în sufragerie.
Numai o persoană care a trăit momente similare, știe să conștientizeze
diferența dintre alocuțiunile ușă închisă și ușă încuiată.
Am tras blugii pe mine, o flanea groasă, m-am încălțat cu șosetele și
cu cizmele, am stins toate luminile din casă și m-am băgat în patul din
sufragerie. Așa am adormit. Cu sufletul ticăind sub pătură. După vreo
două ore, a făcut primele mișcări bolmojite prin casă, s-a dus la baie, a
aprins becul pe hol și prin sticla cețoasă a ușii
i-am văzut umbra apropiindu-se... Instinctiv, mi-am înfipt tocurile
cizmelor în saltea și nu știam dacă și cum voi scăpa, de fapt chiar mă
pregăteam să primesc și o lovitură fatală, pe măsură ce mă simțeam tot
mai încordată, însă degeaba și fără soluții de scăpare...Ce mai puteam
face? Nimic. Mi-am ținut respirația ca să pot auzi ce urma să se
întâmple și m-am prefăcut adormită. A apăsat clanța, a deschis ușa cu
zgomot și a început să bolmojească întrebând cine l-a bătut de îi curgea
sânge. M-am ridicat într-un cot pe pernă și i-am spus că nu-l bătuse
nimeni și că a căzut de beat ce era. Fără să mai menționez că o pățise
în timp ce ma fugărea chiar el. Ca să mă altoiască pentru că era supărat
că-s mai deșteaptă, după cum îmi reproșa în timp ce își arunca palmele
de urs spre mine. Și chiar am prins una zdravănă, de am simțit-o cu
toate straturile de piele ale obrazului pe când ochiul drept vedea doar
steluțe și tâmpla mă ustura fierbinte. O palmă transpirând o duhoare
caldă de tutun îmbibat cu alcool mi-a spart puțin colțul gurii și mi-a
întors stomacul pe dos cu cel mai grețos parfum din întreaga
istorie a lumii. Această miasmă se revarsă cu generozitate prin
transpirație, din toate părțile componente ale bețivilor fumători, dar
mai ales prin duhoarea respirației. Nu vă doresc să testați senzația,
însă vă doresc să o conștientizați, din iubire față de cei apropiați
nefumători și nebăutori, atunci când veți dori să beți alcool și să
fumați. După o vreme s-a desprins din tocul ușii unde rămăsese nemișcat,
în timp ce mă iscodea cu cele întâmplate părând a juca rolul
amnezicului. Simțeam că, deși nu se trezise complet, încă își amintea de
cele întâmplate și căuta metode să iasă din culpă fiindcă știa că
fugisem după ajutor. Ceea ce nu aflase era faptul că ajutorul pe care
l-am cerut s-a lăsat așteptat. Oarecum mulțumit-nemulțumit de
răspunsurile mele s-a întors cu spatele și a zis că iese afară să fumeze
o țigară. N-am așteptat nici o secundă și, imediat ce a închis ușa de
la intrare în urma lui, am sărit din pat ca un arc și am răsucit cheia
în broască. Scăpasem! A ieșit la fumat și eu nu aveam de gând să-i mai
deschid ușa vreodată! Cine s-a mai gândit la motan? Eu nu. Nici o
secundă n-am bănuit că în acest răstimp motanul va fugi la vecini în loc
să se ascundă în altă cameră, pe sub mobilă. Și așa l-am pierdut pe cel
mai răsfățat și mai iubit pisoi pe care l-am avut vreodată. Nu mai
vreau alt motan în locul lui. Astăzi am un cățel de talie mică. Nu e
simandicos ca pisoiul, ba e chiar prostănac însă e tare loial și e cea
mai sensibilă și mai zgomotoasă alarmă de apartament. :)
Melodia preferata
Se aude aproape de fiecare data cand trec prin parcul din fata molului. Acordurile de pian isi umfla valurile simfonice si se sparg intr-un fior delicat de fiecare timpan si de fiecare centimetru de pe corp. Melodia imi rascoleste inima cu trista amintire a unei iubiri pierdute. E o tristete dulce-amara. Dulce pentru ca imi aminteste cat de frumos este sa fii indragaostit si amara pentru ca e marturia unei iubiri neasumate. Dar, a trecut de mult timpul iubirilor desarte. Acum beneficiez de iubire la superlativ si nu mai am timp sa ma las suparata de nimic. Sunt mama si beneficiez de cele mai dulci imbratisari din lume.
Comments